ne închipuim apusuri care se sinucid
țipete bolnave
flori întoarse spre cer
cu rădăcini rupte și aruncate
în roaba de fier din spatele curții
ți-am remarcat picioarele goale pe gresia din bucătărie
ți-am cusut ciorapii rupți
aveai o cămașă dintr-un second hand când ai plecat & un miros de parfum ieftin încă rămas în piele
eu sunt la fel ca atunci nu m-am schimbat deloc
fără bani cu un pulover vișină-putredă
aștept să te întorci
suntem prea tineri pentru așa ceva |