bunicul a murit la 77 ea la 7

mergând încet și alergând ca să prind
un autobuz spre o destinație de copii
așteptând și bătând cu degetul într-o bară
unde alte degete s-au strâns, reci sau fierbinți
transpirate de cald sau de emoții
poate azi
îl văd alergând pe trecere când e roșu
sau
când cobor în stație și privesc la semaforul verde
sperând să mă calce o mașină
aud
ieși din mașina mea
ca să te calc, căci ai stat în calea mea
când am vrut să te feresc
de mine.

dacia verde din 2003
sper că
mă voi face bine
și ne vom plimba iar cu dacia mea verde,
îți voi cumpăra o înghețată și te vei da în topogan
și-ți voi alege o carte de colorat manga și un trening
de fotbalist, mi-e dor să fiu
un băiețel.

prietena mea își ia un covrig în care poți
să plătești și cu un dinte
iar eu îmi zic să dau doi
în timp ce mănânc o înghețată la cornet
și mă uit la un coș de gunoi râzând
în fața unui spital de urgențe,
învăț a zâmbi când se plânge
în suflet.

iar acum, aud de speranțe imense
peste un metru, te rog,
căci prietena mea trebuie să treacă de 80
și eu să pot zâmbi că pot să arunc câte puțin
în timp ce urc pe munte,
sper la un fir de păr, un picior
sper la două
și
sper la o speranță de copil, mai urc și cu o mână
sper la o viață, urc cu un zâmbet și o speranță
sper,
iar oamenii ce zâmbesc mă ridică cu mâinile lor
și mă ajută să merg cu picioarele lor
mă ajută
să zâmbesc și să râd cu gura mea
învăț a râde
în suflet.