Sunt lumină

Mi-am spus că viața este despre independență
Am visat cum noi ne topim după eșec.
Lacrimi inverse se proiectau în sufletele noastre,
Ne străpungeau copilăria.
Ne-au străpuns.

Luna este mintea, caută răspunsul, caută lumina.
Soarele a pierit din mine, mi-a fost acoperit
De către un negru infinit.
Crede-mă, mi te-am întunecat
De la prea mult luminat.

Am obosit, nu mă mai simt.
Veșnicia se picta prin miile de stele
Le observam pe cer, constelații ale haosului
Tu erai tot, eu nu mai însemnam nimic.
Formam un balans atipic- tu cu plus
Micul Soare cu nimic.

Am crescut.
Sentimentele s-au reîntrupat în plasmă.
M-am depărtat de stele și m-am făcut una din ele.
Nu te voi vedea, dar știu că voi lumina.
Eu un Soare, tu o Lună,
Prin reflexii am făcut cunoștință, era miraj.

Credeai că ne asemănăm, că am nevoie de orbită
Nu sunt o rază. Sunt lumină.
Nu te apropia, te voi răni.
Am împrăștiat atât amar de vreme
Iubire în vid, nu am realizat:
Pe Pământ sunt flori care au nevoie
DE SOARE.