tu decizi

în fiecare noapte începând poate de azi,
poate de mâine,
o să mă scufund
cu gândul în singurul
punct care mă ținea în echilibru.
o să-l redescopăr pentru încă un minut,
pentru încă un pahar cu apă, apoi gata. mă clătesc
și mă protejez cu toată limpezimea
încastrată/claustrată/închisă/ferită de
sentimente
abrupte
și neprevăzute.

e greu și molatic
ușor ca un bulgăre trântit
de asfaltul topit
să constați
că nu mai stai acolo unde te-a lăsat și că nici nu vei mai sta acolo vreodată.
dintr-o dată, tu decizi.