Adio, țara mea!

A mai trecut un an de când
Priveam cu drag spre tine
Dar tu mi-ai spus cu jug,
Cu mare spaimă-n gând
Și pleci, din nou, străine?

Și plec și nu mă mai întorc,
Răspunsam eu îndată
Că de-ar fi să stau numai în loc
Aș și muri cu toți, deodată.

Cum pot a mai rămâne
În locul ăst hain,
Când vezi părinți ce pleacă
Și acasă nu mai vin.

Când vezi cu ai tăi ochi
Un neam robit de sărăcie
Un colț de pâine care-nseamnă
Atâta bucurie...

Bunicii stau și acum la porți
Încununați cu plete de la ani
Ei sunt părinți pentru nepoți
Lăsați ai nimănui, sărmani.

Și spune-mi oare draga mea,
Cum pot să mai rămân,
În tine, țară-n care
Străinul mi-e stăpân.

E lumea a treia-n care
A fura nu mi-e păcat
Unde se vinde din hotare
Unde scuipi, dar ești civilizat.

Tinerii pleacă ,,afară",
IT-ul e pe val,
Calculatorul tău, însă rămâne
Ajutorul social.

Acum privesc trist la valiza
Ce în fața ta m-așteaptă
Ajung din nou la frontieră
Și văd normalitate, ce să mă întoarcă?

Gata, am ieșit, mă simt ca printre nori
Mă-ntorc din nou la tine, dar doar de sărbători
De vrei tu oare, insă, ca să rămân pe veci aici
Iți strig cu ultima-mi suflare,
,, Românie, să te vindeci! "