Se pare că mai puțină bunătate-n mine,
Scapă de lanțul ce te ține...
Nu poți să stai mereu în scârba asta de sine,
Răutatea e valul ce vine,
Și te ia!
Și te duce departe,
De tot ce credeai că știi,
Orice credință-n parte,
O desparte.
Nu există așa-zisul "frate",
Care e cu tine la greu,
Sunt doar niște guri sparte,
Care vorbesc fără rost mereu.
Știu, e greu de digerat,
E ușor să devii ușor obsedat,
De adevăr te-ai baricadat,
Nu mai vrei să fii salvat?
Nu dispera!
Se pare că mai puțină bunătate-n mine,
Scapă de lanțul ce te ține...
Nu poți să stai mereu în iubirea asta de sine,
Răutatea e valul ce vine... |
|