Vermis

Timp ce iei fila poveștii cu nepăsarea ta,

Ne iei, ne duci și ne arunci,

Ne izbești, strivești și izgonești,

Ne arunci în abisul vieții,

Într-un ochi al ei din tăciune ce pare că se arde...

Când tot ce se arde de fapt sunt speranțele noastre.



Timpul a spus că n-are timp de noi, ne-a lăsat singuri,

Ne-a strivit cu nepăsare, așa se termină mereu.

Am devenit sub mâna destinului viermele de sub talpa timpului,

Striviți și agoniţi, rușinați și depășiți.

Suntem viermi oameni triști, viermii timpului.

Putem fii mâncați, de-a dreptul călcați și trăi în continuare.

Se mișcă totul în jurul nostru având impresia că noi chiar știm ceva.

Știm lumea, o vedem mică, când e de fapt atât de mare, necruțătoare, nemiloasă.



Timpul a spus să ne oprim din speranță, noi i-am dat motive să nu aibă dreptate.

Poate că suntem viermi și melci și alte crustacee,

Pești din șapte mări și gâze din atmosfere,

Dar suntem reali. Am simțit nepăsarea. Am simțit orice.

Am simțit talpa timpului presându-se pe spatele meu de vierme,

Îmi doream să fiu un vierme mai frumos,

Când nu puteam să văd că-s de-a dreptul hidos.

M-a strivit și fugeam de tot, de el de timp, de viață, de noroc,

Îi joc jocul de noroc în fiecare seară, când viermele se pune pe frunză la culcare spre dimineață.

Am fost frumoși cândva noi viermii și melcii și alte crustacee, pești și gâze inocente,

Am fost vii cu totul, am fost albi,

Am fost nevinovați și nestriviţi,

Am fost rai din ce aveam.

Am fost, la un trecut imperfect,

Căci tot ce a rămas din noi e doar am fost.

A rămas o pată galbenă pe cartonul ceasului din atelier,

Rugină pe limba secundarului,

Mucegai pe mâncarea cizmarului.

Tot ce nu s-a dus e că am fost vii, iar timpul ne-o arată.

Nu ne-a strivit complet și într-un final vă avertizez,

O așteaptă. Mereu o așteaptă.

Să clacăm, să ne ușurăm, iar să regretam, să ne abandonăm.

Baliverne spun păsările ce mănâncă viermii,

Baliverne spun lebedele ce mănâncă melcii,

Baliverne spun urșii ce mănâncă pește,

Baliverne spun șopârlele ce mănâncă insecte,

Baliverne spune viermele ce scrie,

Ce mănâncă praf pe pâine și bea nenorocire.

M-a prins timpul și iar am fugit.

Baliverne, născociri, haos, tălpi de cauciuc.

Asta-i viața unui vierme.

Vierme de ars, de pătat, de mâncat, cel mai trist,


Vierme de purificat.