lucruri foarte concrete

te așezi aici, lângă mine.
îmi vorbești ca unei persoane
legate strâns în sânul orașului.
nu se permite
niciun fel de evadare.

am auzit povești despre cum dincolo
teama se crapă ușor
ca pielița care protejează
organele vitale de
autodistrugere. de foame.
foamea nu are nicio categorie / foamea
nu are nicio problemă / foamea
nu există.

au fost oameni care m-au vizitat indiferent
de ascunzișurile mele.
au acceptat cu greu
plecările atât de dese.
unora le-am dat
forme noi și clare
direct din trupul meu.
au rămas câteva zile
cu genunchii incălziți de
răsuflarea mea
apoi
nu s-au mai întors.

tu
în schimb
tu muți
acest sân al orașului pe urmele mele.
mi-au spus că păstrezi aceeași poziție dureroasă
până mă întorc.



te așezi aici, lângă mine.

de atunci

continui să mă întorc.