mă cufundam în bancheta incomodă
uzată de spatele și grijile atâtor trecători
trenul fugea pe șine
și pe geam se perindau
ca pe un panou publicitar cu reclame
arterele principale ale orașului
și câteva artere pulmonare
soarele răsărea dintre vertebre
și se lovea de stern cu un ecou etern
șinele de tren erau vene prin care curgeau călătorii
în trenurile lor incomode și uzate
în hainele lor incomode
și în trupurile lor uzate
deschideam geamul
cuplul de bătrâni triști din fața mea țipa
sprechen sie deustch
iar părul alb le era vâlvoi
și pulbere de stele
țipau din rărunchi
dar nu le înțelegeam strigătul
/pesemne că nu le plăcea curentul
și nici curenții din venele mele/
am continuat să deschid geamul
ca o panteră am sărit din tren
și mi-am recuperat toate arterele
și vertebrele din care (ne)oamenii
își construiseră orașul.
/sprechen sie deustch
rostesc (ne)oamenii care-mi străbat arterele
/dar voi cunoașteți limba viscerelor mele? |