nikhedonia

//străzile sub pasul tău jalnic se zguduie
iar cerurile dintr-odată păcatele-ți îngăduie
și mintea încă îți sforăie.\

e ciudat cum încă mai tremuri în fața victoriei
când tot ce știai despre tine era triumfător
grația și onoarea ta veneau de-abia după cea de-a treia sau a patra liniuță
trasată undeva în spatele halei obor.

nu știu însă cum
de ai ajuns această hidră a mândriei îmbibată-n erosul secolului douăzeci și unu
în care frumusețea se măsoară doar în matchurile făcute pe tinder cu
niște necunoscute aflate la aproximativ doisprezece kilometri de tine

și-mi povestești în miazănoapte
cum tu nu suferi vânzarea de sine și nu
ai accepta asemenea ușurări ale sufletului uman
pentru un tenculeț de vreo două-bucată-sute-lei și așa mai departe

când tu ești luptător, căci deja ți-ai vândut trupul, casa, părinții, sufletul
pentru o noapte petrecută în tenebrele intercontinentalului
cu un milenar al mileniului trecut.