Ante Mortem

Tânjesc atât de mult după tine...
Stăpână blestemată a întregii lumi,
Te chem în incantații neștiute,
Dar când te-apropii, te alung și eu,
Cel mai credincios ateu..

Nici cel puțin nu știu dacă exiști
Dincolo de mituri.
Nu te-am văzut,
Nu te-am simțit,
Îmbrățișându-mi trupul cu lanțuri reci
Sau sărutându-mă până la leșin.
Nu te-am auzit strigându-mă,
Sfâșiindu-mi auzul
Cu cel din urmă cânt de lebădă neagră.
Nu ți-am simțit parfumul tău de Regina Nopții,
Ce are să mă oprească să mai respir
Pentru a-ți admira măiestria...
Nu te-am simțit bându-mi sângele
Sau zgâriindu-mă pe piept în încercarea ta disperată
De a-mi fura inima...

Vrei să te iubesc.
Dar știi că, dacă te-aș iubi,
Nu aș mai fi...
Oare mă vrei, Fantasmă,
Un trup fără de viață
Și fără suflet?
Dacă mă sorbi
M-așteaptă neființa
De dincolo de Moarte...

Dacă mă duci la luntre
Voi trece Styxul,
Iar tu,
În văluri negre,
Vei rămâne
Dincolo de punte...