Ieri

"Călcat de amintiri și chinuit de cântecul unui sărut
Calc ca pe spini voios spre farmec de revedere,
Care cântă printre păsări în miez de zi și răsună cu vântul
De miez de noapte...care-mi ațâță zgârieturile lacrimilor fierbinți...

Zdrobește lutul timpului ce va trece și ne va lipi!
Iar în cleștii brațelor puternice ale magmei sălbatice
Țâșnește din cratere întinse unul peste altul în
Mănunchi ce ne șoptesc de ce ne iubim.

Martiric rezistai prafului de calcar înghițit din spusele-mi
Pline de poezie proastă pe care ți le șopteam pe
Foi ce vor arde ca paiele ce-mi ard descrescător în trahee;
Lumina morții care dă viață unei noi prostimi."

Astfel priveam în acele dulci momente viața noastră
Spulberată în onduleurile basoreliefului de fum
Din ale noastre țigări care-și reflectau scânteia-n
Preludiul lacrimilor ,lacrimile care se așterneau ca roua
Bucuriei așternute fiecărei culori zâmbite de ochii tăi
Care și-o vărsau în ai mei și viceversa strășniciei romantice.