status quo

trec ore de când pierzania s-a apropiat,
iar tu,
cu mâna înflorită,
inspinezi inimile curate ale tuturor celor ce te-ascultă
și, cu scrupule invizibile,
încerci să îi întorci unii împotriva altora.

orele trec, orele trec.

ca o vrajă răzbați asupra tuturor și,
amețindu-i,
le iei viața.
o duci departe și o arunci în mare
unde
se scufundă până la fund.
și rămâne acolo ca un alt graur trecător să se înece în valuri în încercarea de a o recupera.

orele trec, orele trec.

iar apoi, mâna-ți ofilește
iar sufletu-ți decade-n întuneric
unde te scufunzi tot mai mult când focurile,
cu ură și distrugere,
se-aruncă asupra ta și îți ard ochii și gura și mâinile ofilite care se transformă, uscate, repede în scrum.

iar graurul trăiește acum și sufletele curate ale celor morți acum se reîntorc în trupurile lor rănite de atâtea cuvinte de ocară și violențe inutile.
iar focurile le închid în nestemate, protejându-le pe veci de următoarea pierzanie.

orele trec, orele trec, pierzania dispare.