De ce ne batem joc de corpurile noastre până la ultimul centimetru?
Că n-am fost în stare să le iubim atunci când a fost momentul.
Poate că ne dorim și să fi fost realizați măcar din cupru,
Că pielea noastră contra cost, ni s-a părut că nu face mare lucru.
Am subliniat și toată Biblia, crezând că așa voi găsi răspunsul,
Cum s-a întâmplat să intruchipez doar eu smerenia...și fix tu opusul?
“Sfânt” nu ți-a ajuns să fii, tu ai făcut pe zeul,
Acum că te vezi pedepsit, cine mai e ateul?
De ce sărutăm atâtea tălpi ce ne calcă in picioare totul, până și ego-ul?
Că de la Nichita nu am înțeles că fără șchiopătat, acei oameni ne provoacă răul.
Și-o să mai citim atâtea cărți și versuri, căt să le pierdem numărul,
Căutând amorul, negând adevărul. |
|