Of, cât vreau...

Stau noaptea și mă gândesc
La umbra marelui pom împărătesc,
La a ta frumoasă față
Ce rar o văd dimineață.

De dor , de atâta așteptare
Nu mai văd soarele cum răsare,
Inima mi-a înghețat
Că tu nu m-ai vizitat.

La locul unde ne întâlneam
Și buzele le lipeam
Ca două petale
Într-o singură floare.

Gândul mă omoară
Că n-o să mai vii pe afară,
Mi s-ar topi inima de gheață
De-aș vedea a mea dulceață.

N-am să uit niciodată
Acea zi minunată
Parcă dintr-un vis luată
Când ne-am văzut prima dată.

Soarele ne zâmbea
La fel și luna,
Eram ca doi îndrăgostiți
De soartă potriviți.

Aștept cu nerăbdare
A ta chemare,
În brațe să te iau
Of, cât vreau...