eram copilul care mușca din fața de masă
dacă nu îmi dădeau ai mei să mănânc la ore fixe
(lipsă de atenție) și-acuma plec din camerele
ai căror pereți sunt decorați cu pânze de păianjen
- apare mereu unul care mă sperie -
mă strâmbam când cineva mânca lămâie fără zahăr,
luam furnici între degete și le omoram pe jumătate
- îmi plăcea să le văd cum se zbat -
era o perioadă când dădeam vina pe radio
pentru că ne mor bunicii / de multe ori îl închideam
crezând că salvez omenirea / nu îmi spunea nimeni
că nu este prescurtarea de la r a d i o a c t i v
suntem furnici între degetele unui copil |
|