Amicul meu grăbit

Pas grăbit, timp risipit,
Vremea iarăși a venit
Să plecăm de-aici rapid,
Să fugim necontenit.

Timpule, care-ai trecut,
De mult nu ne-am mai văzut
Și tare-aș mai vrea să-ți spun
Că nu știu cum să-mi iau rămas bun!

Și chiar dacă vremea noastră s-a scurs,
Pe petale timpurii, în vânt,
Discursul nu-l voi încheia aici.
Te las cu bine, sper că putem rămâne totuși amici...