Un coronavirus a pătruns în casă
și a luat cu el toate nepotrivirile noastre acostate
și dilemele gastronomice.
Și atunci l-am întrebat, ca un copil
needucat de bunici
Și chisturile mamei?
Și!
Și mania ei obsesiv-confesivă pentru
cornulețele cu rahat ale jamilei?
Și!
Dar ghemotoacele de expiere umană cutanată
borcanele cu murături fără etichetă cu
pungă legată prinsă c-un elastic la gură
pomana porcului uitată în cuptor de la ziua națională
a granitului
de s-a îmbălsămat vata din urechi de la
memoria care dă pe afară
durerile de tălpi și pozele de la nunta
mătușii ana
endocrinologia suprafețelor mundane
cariile zânelor monedele căzute sub dulap
părul din mâncare sau
cutia cu minuni a lui Tomiță?
S-a uitat la mine cu uluirea
dinozaurilor de sub meteorit iar
în ochii lui lucea lumina din fanteziile bătrânilor.
Și a ieșit luând cheile și
încuindu-mă pe dinăuntru
fără ca măcar să facă cu mânuța lui
de coronavirus împielițat.
Atunci mi-am promis că de-ar exista
vreun munte cu numele meu
l-aș defrișa
în a treizecia zi
să vadă el
cum e să chemi un câine care dă din coadă dar nu vine. |
|