Inanis

Prin ochii mei n-o să vezi nimic plăcut,
Sunt insuportabil prin natura mea de om stupid,
N-am cum să-ți las gând bun când eu singur sunt pierdut,
De ani buni, și nu găsesc un motiv să mai revin.

Vreau viață veșnică, nu să mor de fiecare dată când pun punct;
Totul e prea scurt,
Împins cu sute de pumnale de la spate să văd cine sunt,
Legat la ochi și mâini toți îmi strigă să mă arunc!

Semeni dragi și buni, mi s-a zis să va respect,
Să nu vin cu întrebări, să cred și să accept,
Dar eu văd că sunteți slabi și mai pierduți decât mine,
Citesc pe voi neliniști, cum v-ascundeți toate grijile.

Să fim reali: sunt un arogant confuz,
Doar că îmi privesc aproapele cu ură și dezgust?
Poate nu pe toți, poate sunt eu suflet rătăcit,
Și-mi caut un cămin în care doar să mor zâmbind.