Fragmente complicate...

Ne ascundem în spatele unor umbre
Ale propriei persoane.
Trăim într-o lume a șoaptelor, a ecourilor,
Ne cuprind frisoane.
Ne este teamă să trăim,
Rămânem cu gândul la momentul în care murim.
Fricile ne posedă corpurile și mințile;
Plângând, urlând și țipând, pierdem nopțile.
Ne băgăm sub pătură, în pat,
Cu al nostru gând estompat;
Și plângem atât de mult, încât formăm
Un ocean de lacrimi.
Ne pierdem în necunoscut,
Pe un fundal prea tăcut...
Ne rătăcim printre sentimente,
Și...suntem doar fragmente
Ale unei povești alambicate,
Cu personaje firave și delicate,
Fragmente complicate...