Lumină din bucăți

Alerg, cad și țip,
Vocea se fărâmă în timp,
Dar sunt mereu aici,
Prinsă parcă cu lipici,
De locuri și ființe;
In suflet sădite semințe
Ale unei vieți străine
Intr-o zi de mâine.
Visele unui contemplător,
Prin lume călător
Se spulberă în zori
Şi azi sunt iarăși nori
Pe cerul meu.
Un suflet obosit și greu
Sub un copac, pe iarba moale
Primește în mâinile goale,
Ȋntinse-n sus cu nesiguranță,
O ultimă urmă de speranță.