Noi

Vrem ca timpul să stea în loc,
Dar nu realizăm că numai noi înșine putem
Să frângem frânghiile tăioase ale unei vieți controlate,
Să ne eliberăm din strâmtoarea ei veșnică
Și să părăsim tărâmul unei realități mutilate.
Astfel timpul devine infinit,
Iar noi ne depărtăm de tot ce-i real și calculat.
Așteptăm transformarea în ființă a universului
Să ne continuăm existența în abisul cunoașterii.
Apoi, devenim ființe vii, cărora prin vene
Le curg fluvii de sentimente.