Unde mai găsesc...

Știința e o artă-aparte,
Ea te-nvață să iei parte
La momente ce apar
Cu roșu în calendar,

Ea te-nvață să ții minte
Unde te-ai lăsat în minte
Și îți spune să fii drept
Precum omul înțelept.

Lumea o cunoaște bine,
Precum sufletul din mine
Și o-nlătură departe,
La-necare și spre moarte.

Eu acum mă întristez
Și încerc să mă reglez
La lumea contemporană
Care îmi provoacă rană.

Nu mai știu pe unde merg
Și pe unde să alerg,
Oriunde mă simt eu bine,
Valul vine peste mine.

Pleoapele mi se închid
Și iubirea eu mi-o sting
Ca să nu fie purtată
De a lumii rea armată.

Eu unde să mai găsesc
Alinare ca-n povești,
Unde toți să fie bine
Și mama să mă aline?

Unde mai găsesc mâncare
Sâ-mi hrănesc a mea crezare?
Unde mai găsesc sclipici
Să-mi bucure acel pici?

Și unde te găsesc pe tine?
La umbra unui copac ca mine...