Chipul tău

O bătaie-n geam azi-noapte
M-a făcut să mă gândesc...
Mi-a adus în minte iarăși
Chipul tău, cel preaceresc.

Mă gândesc acum la tine,
Și nu pot sa ma opresc
M-ai făcut să-mi fie dor
De chipul tău Dumezeiesc!

Oh, uite!
Luminile pe cer s-au depărtat
Cu gândul tău...
Le-ai făcut să simtă lipsa omului nemuritor.

Deși nu vreau,
Tu vei rămâne etern de-acum in mintea mea;
Ca și-agonia ce-am simțit-o
Când ai plecat din viața mea!

Oh, ce dor îmi e de tine, suflet bun, neliniștit;
Așa de tânăr ai plecat
Și-ai luat cu tine amintirea de-altădată...
Și m-ai lăsat să te aștept.

Dar nu contează... nu te-ntorci!
Nici acum, nici altădată.
Așa, să-nvăț iar să trăiesc
Singur ca și prima data.