O negură groasă cu luciu aburiu de ceaţă,
Stă să plouă, în noapte doar voci reci răsună
Un glas adietor din gândurile negre îmi spune noapte bună
Stau nemişcat surprins de linistea solemnă
Un reper de timp şi spaţiu se disipă când pun capul pe pernă
Un zumzăit neliniştit îmi deranjează pacea
Un mic război de sunet şi de vânt agonizează în delir
Ridic capul şi privesc îndelung cum se răcea,
Fiinţa era moartă iar eu inspir
Expir şi inspir până mă liniştesc
Pun capul pe pernă şi-mi zic
Sa dorm, mâine mă aşteaptă aceeaşi zi repetată la infinit |
|