Gânduri de toamnă, pe străzi mohorâte
Zboară nebune, cu aripi ude.
Parcul e gol, copacii se zbat,
Vântul e acum peste oraș monarh.
E frig, ceață, umed și-n noapte se aud
Doar zbateri de frunze și-n stropi mă afund,
Ferestre timide ici, colo zăresc,
Spre casă alerg, de toamnă gonesc.
Orașul e trist și prin pomii goi,
Vreau doar să simt vara din noi...
Un picur de soare în bezna deasă,
O zi de vară într-o toamnă falsă! |
|