Nu fuge, dar aleargă
și se ascunde în bule de ciocolată
presărate cu sare de lămâie...
În joacă.
Își adună neuronii și-i înnoadă la piept,
de un colț de ventricul găurit de atingeri.
Își strânge cu mâinile albastre
genunchii înroșiți de covoarele aspre,
în care-și înfășoară rațiunile atrofiate.
Gem rotulele tocite-n letargie
stricarea frânei de mână
pe un patinoar. |
|