Zile de toamnă

Codrii au rămas pustii;
Peste frunze ruginii,
Ce cărări adăpostesc,
Trece-un suflu greu, ceresc,
Ce se-nalță către nori,
Printre mii de călători,
Ce-au plecat în stoluri mari
Cu stindardul de hoinari
Și cu melodii duioase
Ce umpleau odată ramuri.

Vine toamna dinspre munți,
Bruma cade peste vie,
Ziua scade tot mai mult:
Vine dulcea Ruginie!