Tablou

Aș muri ca un cerb rănit
Sub stelele unui cer rece;
Un cer pe care l-ai iubit,
În tabloul unde timpul nu trece...

În pădurea din poalele muntelui
Cerbul iși dă ultima suflare
În poala ta moale
Și pune capăt timpului...

Privesc tablou-ți sumbru,
Adânc,în ochii tăi îndurerați,
Sperând să te trezești...

Vântul sufla încet prin frunze goale
Singur pe al lui drum nesfârșit
Resemnat și trist,
Vă poartă lacrimile la nesfârșit...

"Optzeci de ani pare-n lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna și că tu vei fi murit"