roți ajutătoare

cred uneori că am un înveliş

luminos, moale şi dulce,

doar ca să constat că ce m-acoperă e exact opusul,

şi învelişul nu e altceva decât

o crustă tare, întunecată şi amară,

pe care încerc s-o rup

încet-încet,

puțin câte puțin,

în fiecare zi.

poate doar am căzut de pe bicicletă,

iar crusta o să treacă

în vreo săptămână-două de-acum.

cine ştie.