Nu mai e vocea care-mi vorbea odată

Nu mai e vocea care-mi şoptea odată
Minoră, majoră sau cum o fi fost ea
Sau cel puţin eu nu o mai recunosc.
Aud în ecou lucruri demult uitate,
Sau cel puţin alterate
Diezi, dar în mare parte bemoli.
Oameni, fapte, priviri, amintiri, cântece care au fugit departe...
Departe...

Nu mai e vocea cu care cântam în duet odată
Acea armonie, prietenie, iubire la care ţineai.
Acum e nimic şi începi să crezi că toate concertele voastre
Au fost doar repetiţii pentru viitorul tău solo,
Acela mare.

Nu mai e vocea, adică vocea cu care cântai tu odată
Simţeai că te-auzi şi eşti auzit.
Puteai să cânţi continuu, să crezi în al tău cânt,
Nu conta dacă venea cineva să te acompanieze;
Tu cântai şi pentru el.

Dar acum ce să cânt?
Când am rămas fără voce şi fără auz?