Crimă la persoana a IIIa

Imaginea de pe oglindă privea chipul din faţa ei,
Cu grijă să îi contureze, foarte atent
                                     Nişte greşeli.

Totul s-a transformat în haos
Când ea a întors vârful de ciob
Si l-a înfipt adânc, cât să acopere,
                                     Vechile insecurităţi.

Carnea s-a despicat cu zgomot
Sub greutatea de metal,
Nici stratul adipos nu a putut face mai mult,
Decât a ţine doar de cald.

Ea a împins cu presiune
Alimentată de impuls
Nu a clipit când la picioare s-a trezit apoi cu-un trup:

…În faţa ei fosta fiinţă luminoasă,
S-a zguduit şi s-a distrus.