Îmbunare

întotdeauna capul ei între două diagonale
părul într-o coadă rotundă și uscată
un teritoriu gloduros ciuruit cum
într-un cimitir de munte vârfurile crucilor împung pământul și el-
abia o șoaptă freatică moale
adăpostește crestele năpârlind direct în fructieră-
în palmele desprinse din rugăciune

capul meu un vârf de tufiș spulberat de Austru, viteaz-
un cub rubik în sertarul cu recorduri și mai ales sprijinindu-se de un spătar înalt
din profil-un chip de fecioară bengaleză cu trăsăturile proporționate din polonic, neatârnat
decât de piuitul deșteptătorului și el-
eviscerat de așchia primei lumini din zi


Veronica se apropie și dezmiardă capul ăsta
uneori aș vrea să fiu copilul ei
să ne mutăm într-o carcasă de telefon chiar înainte de a stabili cine o să moară prima
și de mâna cui
să ne zdrobim degetele în aceeași balama
într-o poartă mănăstirească în loc de calorifer apoi
fuga împreuna spre tramvai
și hop în clopotniță
eu pentru Veronica aș bate clopotul cu fruntea până la a doua înviere
în zilele cu cruce neagră și în cele fără cruce
pentru Veronica aș vrea să fiu un televizor vechi cu cutie
geanta neîncăpătoare a poștașului în vreme de război
o găină îndopată zburătăcind în jurul copacului
(de care o mamă și-a legat cozile ca să-și salveze copilul de inundație)
meandrul salvator
o lesă pentru pisici claustrofobe
o aspirină cât o inimioară
pentru Veronica paharul de pe noptieră
o franzelă grasă
pentru Veronica urechea dreaptă a lui Malhus
gâlgâitul