Suflet bun, suflet tăcut
Cine a distrus al tău scut?
Ai permis oamenilor să te facă scrum
Cine te va reîntregi acum?
Ființă egoistă, eu fiind
La tine deloc nu m-am gândit.
Am crezut pe cel ce m-a mințit
Și am iubit pe cel ce nu m-a iubit.
Îți cer ție iertare
Pentru jalnica mea purtare.
Acum ești plin de supărare,
Mă vei ierta tu oare? |
|