Universul îndoliat

1) Cerul înstelat ne admiră privirile   
       Iar luna ne plânge, ne duce dorul
       Soarele moare de fiecare dată
       Când privirile noastre nu se întâlnesc
   
2) Iar când cerul plânge   
      Ne plânge cu foc si jale
       În timp ce inimile noastre
       Dansează în ploaia de foc

3) Iar, tu mă atingi atât de senzual
      Încât iarba ne e dușman
      Iar spini ne sunt prieteni