În miezul nopţii,
Glasu-mi gudură sorţii.
Dincolo de toate cele spuse,
Nimănui nu îi revin cele răpuse.
Înaintea tuturor, ochiul ţi-e ferm;
Doar o minciună – să te alunge-n eter.
La cântul unui acordeon,
Te visezi oricând Anacreon;
Dar îţi revii la viaţă, la destin,
Unul mai tragic decât al Genezei chin.
Lasă-te – de voci aprins. |
|