Urât

Te priveam cu gând la flori
Și-n ochii tăi un cer senin
Aveai mâinile uscate din noroi
Și când îmi îndrept privirea spre pământ
Cum îmi vorbeai din stele
O cascadă de cuvinte...
Coșmarurile transformându-se-n iluzii
Te-aș picta numai pe tine, cu nuanțe închise
Iar pe mâinile fragile
Ți-aș oferi doar sărutări dulci
Să nu mă uiți.

Raze desprinse din lună, puse-n părul tău
Pe buze doar lămâi.

Voi refuza neîncetat, la gândul de vomă...
Te-aș îngropa într-o pădure
Verde, rece, amăruie.
   
Flori din mucegai
Lichenii în gânduri acre.