b2−4ac

azi dimineață pavel a aprins toate luminile din casă, s-a închis în dressing și a plâns.
așa fac toți copiii la 4 ani?
//când tu aveai 4 ani știai psalmii// , mi-a spus mamaia.
//pe atunci dădeai bună-ziua tuturor, fată educată, nu glumă.//

acum nu mai știu psalmii și nu mai dau bună-ziua. dar știu pitagora, delta și puțină engleză. știu să cânt imnul național și să mă ridic când intră profesorul.

//la 4 ani, miruța, știai deja să socotești, știai să citești; dacă m-am ocupat de tine...//

da, mamaie, dar acum?
acum citesc doar mesaje de despărțire.
dar măcar socotesc. 4 ore de mate pe săptămână, pentru ce?
te-ai ocupat de mine, nu neg,
când aveam 4 ani, dar acum am 16.
și am ajuns să aplic formulele pe oameni.
//totul în viață se rezolvă cu delta// spune ioana.
ea e pe uman, dar tu ești mai om decât noi toți, mamaie. învățătoarele muncesc 4 ore pe zi, dar restul ce fac?
se ocupă de miruța lor?

dacă ți-aș spune cu adevărat ce mai fac, ce ți-aș spune?
dacă ți-aș spune de un băiat... da, creștin, cum îți place ție. vrei detalii?
e ca un tablou abstract, ca alea pe care le-am găsit noi în almanah 87 când eram mică: cele care se schimbau în funcție de poziția din care le privești. iubesc să îl privesc, însă toate tablourile sunt pictate doar pe o parte.
dar dacă ți-aș spune de o fată? ea e venus a lui botticelli, e ca o-
acum vrei să mă dai afară din casă. dar și david l-a iubit pe ionatan. și isus l-a sărutat pe iuda.

vezi, mamaie, nu mai sunt miruța.
sunt pictată cu periuțe de dinți din bambus înmuiate în pepsi. vreau acasă de câțiva ani.
dar stai liniștită: ca de obicei, o să rezolv cu delta.