Ai așezat orori în suflete din colțuri
Și-ai aruncat teamă-n lacrimi imprudente
Ai renăscut revolte inumane
Și-ai râs de milă și durere
Ai smuls ființa din cetate
Și-ai înmuiat-o-n purul tău infern.
Arzându-i plaiul sacru,
Ce pătat va dăinui de-acum,
Căci suflete tinere
în țara dulce au murit
Cu amintiri decapitate
isterice... râzând,
Căci umorul e in floare,
nu doar disprețul de demult.
Murdara conștiință
Vă doarme-n pivniță
În timp ce fragile sclipiri
Pe cer pictează martiri,
Martiri ai omenirii,
Nu ai sacrului delir. |
|