O perdea

Cât poate fi de enervantă
O perdea trasă nepăsător ,
În deosebi, prin ochii cuiva,
Ce nu vrea a-și aminti,
De întunericul din exterior.

Mă întorsesem în cameră,
Încuiasem ușa și pe tine
De cealaltă parte a ei;
Izul de tutun - fum de amintiri,
Purta frânturi de grăiri.

Neplăcut îmi contopisem privirea
În negura-n care te-ai propagat;
Te-ai grăbit - n-ai nimerit perdeaua,
O clipă de iritare,
O clipă de realizare .

Nicio clipă nu va mai veni,
Când nici tu n-o să mai vii
Închei gândul clandestin aici.
Mă ridic să așez perdeaua,
Azi pot să zâmbesc .