Răstimp al spiritelor mute

Cu al tău chip ai stins lumină
Ca ochii care curg în întuneric,
Azi sufletele se topesc de vină ,
Iar tu îneci în minte trupul său eteric.

Al vieții care-a fost de mult trecute
Suflete vii , în suflet ceartă
Tu în zadar sufoci timp și secunde
Timp nu putem azi căpăta , mă iartă.

Speranța a tot ce-a fost frumos se pierde,
Ferice vis în taină mă-adâncește,
Dar mă trezesc și frig cumplit mă-ncearcă.

Ascuns răstimp al spiritelor mute,
Al rațiunii ceas se scurge,
Momente trec , momente vin , mă iartă!