trupul meu cenușă

casa noastră arde
între cer și pământ se cântă omorul
limbi de foc se scurg sfânt
                                       strâmb
norii ard fumegând
se reflectă în fereastră
casa noastră arde
focul e stâncos și fluid
dumnezei ce (re)nasc din
întuneric și cenușă
distruge și purifică deopotrivă
aș fi foc
dar eu ard deja
loială casei noastre
singura noastră casă
mă topesc și alunec
e cald și e frig
carnea mă doare și se scurge pe podea
flăcări imense
mă-nghit
mă-neacă
m-amestecă-n mine
să ard la răsărit
alerg, alerg și stau pe loc
ca în toate visurile mele
picioarele-s topite; mă lipesc de podea
închid ochii
văd creste de foc in oglinda mea
voi alerga mâine poate
pentru că acum focul se refelctă în fereastră
ușile ard
și în ochii mei
mă înțeapă focul pe retină
pene ard
frica e arsă
înțepenită
adevăruri ce taie în carne
limbi de sânge ce se scurg pe frunte
          sfânt
          strâmb
momente trecute înțepenite și ele
lipite de perete
casa noastră arde
este destul somn pentru toată lumea