Fericirea

Fericirea


Fericire, un colț intens de infinit,      
Prea usor de grăit,
Insă greu de trăit,
Atunci când omul își spune simțit,
"Eu de mult n-am mai zâmbit."


Tu, mireasma visurilor mele,
De mult te-am așteptat pe o alee,
Aleea vieții mele, atația ani presarată cu durere,
Am tot așteptat, am tot sperat,
Ma uitam la cer, el niciodat.


Ieșeam zilnic pe cărare,                           
Vedeam ceva frumos în zare,
Dar ce mare întristare,
Erau doar stele cazătoare.


Incepusem sa îmi pierd speranța,                  
Să accept ce mi-a oferit viața.
Incepusem sa fiu răutăcios,
Trecând printre stele destul de viguros.


În viața mea era o timpurie noapte,               
Nu credeam că voi mai avea parte,
De profunda fericire,
Cea în care esti aici, chiar lângă mine.


Am încercat sa îmi dau palme,                     
Poate eram într-un coșmar aparte,
Din păcate, nu a mers
Dorința din ochii mei s-a șters.


Zilele au trecut pe nesimțite                     
Eu treceam mereu din ispite în ispite,
Îmi urmam destinul nepătruns,
Convins că timpul fericirii este scurs

Îmi pierdusem interesul,                           
Acesta deloc nu îsi mai purta fesul.
Încercarea de luptă pentru iubire,
Se dovedea a fi o mare prostie

Până într-o zi de toamnă,                        
Un moșneag veni de grabă,
Îmi spuse despre o minunată domniță,
Ba chiar îmi făcuse o fagăduință,
"Dragul tatei, tu de vei lupta prin credință, vei obține biruință"

O sclipire îmi răsare pe chipul trist,            
Sunt gata să văd ce are de zis,
"Oare să mai am o șansă?"
"Să fie ea a mea mireasă?"
Sar pe calul din ogradă,
Și încep s-o iau nebun la goană.


Ajung în îndepartatul palat,                     
Și când îi vad chipul în îndepărtat,
Totul în jur părea pătat
Frumoasă din cale-afară,
Acum singura mea dorință,
Era ca ea să fie a mea fetiță.


Am început să vorbim în ascunziș,               
Mă uitam la tine pieziș,
Trăsăturile tale de mic ghiocel,
Ochii tăi de un verde mititel,
M-au făcut să simt un fior intens,
Acum simt că viața mea are sens


Vreau să îți mulțumesc pentru fiecare moment,   
Vreau să știi că te iubesc într-un mod măreț,
Vreau să îmi petrec întreaga viață
Știind că tu ești a mea scumpă mireasă.

De când în viața mea ai apărut,                  
De realitate am tot fost rupt,
M-ai făcut să realizez direct
Că nu stelele erau al meu proiect,
Ci să te cunosc pe tine,
Tu, a mea adevarată fericire

Au trecut aceste zeci de luni de chin,               
Luni fară să te strâng în brațe pe deplin,
Ah, Catălina, fată scumpă
Nu pleca din-această luptă

Îți promit pe micul degețel,                        
Că vom avea și un mic castel,
De asemenea că în eternitate,
Vei rămâne în sufletelul meu, undeva pusă de-o parte.

Vreau să trecem peste micile greșeli,               
Sa schimbam sărutări, niciodata să nu avem îndoieli
Dragostea mea, frumusețe mică,
Pe veci vei ramane a mea iubită.

În final vreau să îți mărturisesc,                  
Că deși eu des îți mai greșesc,
Nu pap la timp, nu mă prea trezesc,
Mereu la tine mă gândesc.

Oh, fericire, aici erai,
Îți mulțumesc c-ai apărut,
Deloc nu te mai las să pleci,
Te iubesc mult, prințesa din castelul cel de regi.