reverie

portret de orgoliu desenat
unde trecutul e infim
asupra viitorului anterior
picături revărsate bătând la geam
violente izbiri de patimi înfăptuite
murdărindu-mă de sângele vinovăției
mă zbat între dorințele pătimașe
a uita sau a recapitula lecția
rana mi-e adâncă și rece
bătăile de acid timpuriu
îmi chinuie decizia , trăind într-un continuu haos
sfânta lună nu mai rezistă
atâtea spovedanii a-ndurat
că-și varsă strălucirea printre galaxii
gând gol de reverie mă macină
grea ardoare de nebun pătimitor
îmi taie picioarele cu-n trandafir
cunune de flori-mi ating mormântul
amintirile onorându-mi existența