Suflete care mor

Ascultă-i pe oamenii cum mor,
Cum privesc cerul doar noaptea.
Iartă-i că-n sufletul lor,
Nu mai e decât vanitatea.

Priveștele ochii umbriți,
Și ce o să vezi o să doară.
Sunt aceeași copii obosiți,
Dar cu iubirea mai rară.

Fii mai atent la gesturi,
Care trădează nevoi.
Au iubit fără sensuri,
Care i-au lăsat tot mai goi .

Nu știi ce să le faci când se scurg,
Sub privirea ta copleșită.
Te simți vinovat pentru lacrimi ce curg,
Dar ei au ales să nu simtă.