odă mediocrității

din torace plânge toata ființa
epicentrul spiritului stors
am pe jumătate de față beznă
mă acoperă umbrele unor creiere mai mari
şi mai fertile decât ale mele
minți precum câmpiile în care rodesc idei
ce se zbuciumă până devin capodopere
adăpostite de trupuri dezintegrate
cu cicatrici, fără dinți în gură
cu oase fracturate
trupuri de titani, corpuri încercate
am nevoie de anestezic rapid
genialitate administrată intravenos
mă doare conştientizarea mediocrității
limitarea condiției mele
n-o să mă arunc în fântâni arteziene cu Zelda
n-o să pescuiesc cu Hemingway
nici vorbă să dau un shot cu Fitzgerald
n-o să pornesc la drum cu Kerouac
zero petreceri destrăbălate cu Nin
fără curse cu Bukowski
doar eu, cu migrene şi cuvinte grele
inutil