Rugă.

Sunt singur lăsat în lumea Ta, Sfinte,
Pe cine iubesc?... Spre cine pășesc?
Găsește-mi lumina și-unește, Cuvinte,
A noastre făclii, ca-n veci s-o iubesc...

Confuz sunt și rece, sub păsări ce zboară
Sub țări mari, apuse, ce-n veci n-au mai fost.
Putea-va ea mâine, cu mine să moară?
Să-mi dea măreție,sau petic de rost?

Când răul din lume în noi o răzbate,
Când tot ce-am avut, a nost n-o mai fi,
Putea-vei în mine s-aduci Sfânta Pace?
Și sufletul meu, în veci a-l iubi?

Putea-vei?... Putea-vei?... Mă-ntreb iar și iară...
Sunt doar eu cu tine, copii amândoi.
Vom știi sa cântăm la-aceiași chitară?
Iubește și-ncearcă!Depinde de noi...