uit să îmi iau pastila din 8 în 8 ore

la două dimineața îl aud pe frate-miu vorbind în som- singura alarmă care îmi amintește

trebuie să îmi iau pastila și nu pentru că
așa scria pe rețetă, ci pentru că mama
le numără mereu obsevă dacă o mint- știe
nu cred în pastile, doar în efectul placebo

scap cana preferată toarta s-a desprins
nu îmi mai pot ține inima în mâini-
nu știu dacă are să mă frigă sau să îmi înghețe linia vieții din palmă

în întunericul din cameră nu pot vedea
nici denumirea pastilei
nici ce se află în cană
( nu vreau să aprind lumina să trezesc toată casa,
știu și ei cum se ia o pastilă- cu silă,
mai ales când e amară și tu nu înghiți decât viața
fără apă și evident fără cană preferată )

în întunericul din cameră știu deja unde
se află pastilele, dar am călcat în cioburile de la cană/ din mine-
mama nu mi-a spus înainte să se lase întunericul
unde sunt cioburile.