Cerul e albastru acum. Norii
se coagulează undeva în extrema
Infinitului care sfidează privirea.
E o pasăre acolo sau o săgeată
Neagră ca smoala care se prelinge pe
degetele bătrânului de la tejghea?
Bătrânul își vindea visele în cutii
De paisprezece țigări, dar numai el știa
Că smoala de pe degetele bătătorite le
păta.
Și cu fiecare pachet vândut își amintea de
Primul lui vis la cutie.
Și râdea.
Se vede, parcă, un nor la orizont... |
|