Ploaia

Ploaia coboară din abisalul cer
Lovind răzbunătoare lumea toată.
Ca sufletele moarte, în eter,
Se contopesc şi picurii-ntr-o baltă.

Stropii dansează, mai vii decât Pământul.
Doar ei se-aud; a amuțit şi vântul.
Stau trist şi frigul de obraji mă pişcă,
Şi toți sunt morți, şi numai ploaia mişcă.